Acum un an treceam prin cea mai grea perioadă a vieții mele de până acum. Trei dolii. Unul după altul ca un val care tot creștea și nu se mai oprea. Greu. Foarte greu. Psihotic chiar.
Eu vin din Tulcea, Delta Dunării. Acolo am avut vara trecută o rezidență artistică (
Rezidența21 ) unde mi-am compus un descântec pentru a mă ajuta și a mă chema înapoi. Mi-era teamă că n-o să mă mai întorc. Am pus gânduri bune și intenții pozitive în acest cântec inspirat de emoția energiei în care am fost crescută de către iubita mea mama, Tamara, care s-a stins din viața anul trecut. Am pus dorința de viața, speranță, iubire, energie pozitivă și luminoasă în ciuda modului macabru în care sună (dar cinematic – îmi imaginez o întreagă scenă de film pe el).
Descântecele sunt cântece care dezleagă, care te scot de undeva de unde ți-e greu să ieși.
Acesta este făcut la Letea, în inima Deltei. Are pământ, cai, frunze, copaci, schelete, scoici, multă apă, sălcii, perechi de mâini care au fost și care sunt, duh, electricitate, șacali și păsări.
Sper ca acest cântec să ajute și alte persoane care au nevoie de un astfel de mesaj.
Da, știu că nu e cel mai nice să citim lucruri de genul pe net. Ne sperie că ni s-ar putea întâmpla și nouă & ne întristează. Dar adevarul e că astfel de lucruri se întâmplă zilnic, ele fac parte din viața și tocmai vorbind mai deschis despre ele ne ajută să le integram mai ușor ca fiind normale. Moartea, tristețea, depresia în astfel de momente sunt normale. Parte din lucrurile care m-au ajutat să merg mai departe a fost fix să vorbesc despre lucrurile acestea.
Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost acolo.
Freedom comes when you let go.
🪽